Cum se manifestă la copii

Semne pe care le poți observa acasă

• Nu te recunoaște imediat dacă îți schimbi coafura, porți ochelari de soare sau un articol vestimentar neobișnuit.
• În parc sau la grădiniță, te caută vizual și pare pierdut până când îi vorbești.
• Se sperie de personaje din filme sau dintr-o carte pentru că „arată la fel” cu alte personaje.
• Preferă hainele familiare ale părinților și devine anxios când aceștia își schimbă radical aspectul.
• La reuniuni de familie, cere frecvent confirmări: „Cine e nenea?”

Semne în mediul școlar

• Nu recunoaște colegii în afara clasei (pe stradă, la magazin).
• Are puțini prieteni sau se leagă de un singur coleg pe care îl identifică prin ținută sau voce.
• Are dificultăți la activități care implică recunoașterea de personaje sau chipuri istorice.
• Poate fi etichetat greșit ca „distras”, „nesociabil” sau „obraznic când nu salută”.
• Preferă activități în care oamenii sunt identificați prin nume, uniforme sau roluri clare.

Cum îl poți susține

• Vorbește cu învățătoarea sau cu profesorii despre condiție și cere ca elevii să fie identificați prin nume și loc în bancă.
• Când mergi să-l iei de la școală, spune-i cu voce clară „sunt aici” înainte să-l cauți vizual.
• Ajută-l să dezvolte strategii: „X are părul creț și poartă ochelari albaștri”.
• Normalizează experiența: nu este o problemă, este un mod diferit de a percepe.
• Evită etichetele negative („nepoliticos”, „obraznic”) când nu salută pe cineva.

Când să consulți un specialist

Dacă tiparul persistă și afectează integrarea socială sau starea emoțională a copilului, discută cu un psiholog clinician sau cu un neuropsiholog pentru evaluare. Vezi Ce faci mai departe.