Ce este prosopagnozia

Prosopagnozia (din grecescul prosopon — „față” — și agnosia — „lipsa cunoașterii”) este dificultatea selectivă de a recunoaște fețele. Persoanele afectate au vederea intactă, memoria intactă și inteligența intactă. Ceea ce nu funcționează este procesul specific prin care creierul construiește o reprezentare unitară a unei fețe și o asociază cu o identitate.

Două forme principale

Prosopagnozia dobândită apare de obicei după o leziune cerebrală (accident vascular, traumatism, tumoră) în zona fusiformă a girului temporal, în special pe partea dreaptă. Persoana își pierde brusc o abilitate pe care o avea.

Prosopagnozia de dezvoltare (congenitală) este prezentă de la naștere, fără o leziune identificabilă. Multe persoane nu realizează că experiența lor este atipică decât la vârsta adultă — au crezut mereu că „așa văd toți oamenii”.

Cât de frecventă este?

Studiile estimează că forma de dezvoltare afectează aproximativ 2% din populație. Formele severe sunt mai rare, dar formele moderate sunt considerabil sub-diagnosticate, în special în spațiul românesc, unde condiția este puțin cunoscută publicului și multor profesioniști.

Ce nu este prosopagnozia

• Nu este o problemă de vedere.
• Nu este o problemă de memorie generală.
• Nu este autism, deși poate coexista cu acesta.
• Nu este dezinteres social sau lipsă de empatie.
• Nu este „a fi distrat” sau „a avea o memorie proastă”.

Cum se poate manifesta zilnic

Un coleg întâlnit la supermarket devine un străin. Actorii dintr-un film nu pot fi urmăriți pentru că nu se disting între ei. Copilul își caută părintele într-un grup și nu îl găsește. Aceste experiențe nu înseamnă neapărat prosopagnozie, dar când apar constant și afectează viața de zi cu zi, merită explorate.